24
Mar
08

Lumea în care trăim – China

Vorbeam mai demult cu un prieten despre direcţia în care se îndreaptă lumea. Despre noile puteri care se ridică, despre declinul sistemului actual de valori, despre noile surse de conflicte. De ceva timp mă documentez pe această temă. Nu am urmărit acest subiect cu prea mare pasiune, doar m-am întâlnit cu diverse bucăţi de informaţie pe care le-am pus cap la cap şi am ajuns la nişte concluzii. O parte din ele se regăsesc în rândurile de mai jos. Nu am reţinut exact sursele informaţiilor, doar informaţiile mi-au rămas în minte.

Lumea în care trăim e într-o continuă schimbare. Lucruri care erau de neimaginat acum câţiva ani acum fac parte din realitatea zilnică şi ni se par normale. La nivel global se schimbă polii de putere. Mai multe naţiuni îşi extind influenţa într-un mod de neimaginat în urmă cu puţin timp. Unele dintre aceste mişcări sunt evidente.

Chinezii urcă tot mai sus. Chiar dacă-şi distrug ţara în procesul de industrializare masivă. Poluarea e o mare problemă a Chinei. Revoluţia Industrială are loc acum la ei. Şi se fac aceleaşi greşeli. Folosesc tehnologii învechite, unele foarte poluante, majoritatea importate din ţările industrializate. Peste câteva decenii vor cheltui sume imense pentru a-şi curăţa zonele industriale, aşa cum fac germanii acum. Companii chineze cumpără fabrici şi combinate întregi din Vest, le demontează şi le duc la ele în ţară. Respectul pentru mediu şi pentru oameni nu are ce căuta în minţile conducătorilor companiilor chineze. Profitul este singurul ţel. Preţul plătit nu este niciodată prea mare. Şi aşa avem milioane de sclavi în China anului 2008, avem zeci de milioane de oameni care trăiesc într-un mediu puternic poluat şi pe care nu-i apără nimeni. Iar noi toţi susţinem acest sistem, cumpărând produse fabricate în China fără să ne intereseze prea tare cum, unde şi de cine sunt fabricate. Tastatura la care scriu acum e Made in China. La fel şi multe alte obiecte pe care le folosesc zi de zi. Dar niciodată nu m-am întrebat care este preţul pe care China îl plăteşte pentru ca eu să le pot cumpăra foarte ieftin. Nici americanii şi nici ceilalţi cetăţeni ai lumii nu întreabă. Cel mai mare partener comercial al Chinei sunt Statele Unite. În Top 10 găsim California şi Wal-Mart. Reprezentantul Wal-Mart la Beijing e la fel de respectat şi de puternic ca un ambasador. Şi reprezentanţii altor companii cu afaceri de miliarde au acelaşi rang. Politica şi afacerile se amestecă foarte puternic. Iar chinezi sunt foarte puternici în politică şi datorită afacerilor. Statele Unite îi lasă să-şi facă treburile cum vor ei şi de frică. Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă chinezii ar face de mâine afaceri în euro, renunţând la dolari. Sau dacă nu ar mai cumpăra bonuri de tezaur americane în valoare de multe sute de miliarde de dolari în fiecare an.

Guvernul chinez încurajează masiv dezvoltarea economică a ţării. Nimic rău în asta. Doar că această dezvoltare se bazează de multe ori pe furt de tehnologii, falsificare de produse, distrugerea mediului, exploatarea copiilor şi a muncitorilor. Nici pentru clienţii şi partenerii lor nu au un respect prea mare. Danone a fost aproape să se retragă din China după ce a descoperit că partenerul său de aici îşi făcuse o companie paralelă prin care vindea aceleaşi produse, dar la preţuri mai mici. Guvernul Statelor Unite, într-un gest de bunăvoinţă a vândut câteva Humvee-uri companiei naţionale de petrol din China pentru a fi folosite în lucrările de exploatare a unor câmpuri petrolifere din Africa. Acum armata chineză dispune de sute de Humvee-uri fabricate la ei în ţară. La fel cum are în arsenal zeci de modele de arme copiate de la toată lumea.

Înşelarea partenerului de afaceri e tratată diferit de către autorităţi. Dacă partenerul e chinez te poţi aştepta să primeşti cadou o execuţie publică. Dacă partenerul e străin, e ceva normal să-l tragi pe sfoară. Ştirile despre produsele chinezeşti de proastă calitate sau chiar dăunătoare ajung în presă doar dacă e vorba despre mărfuri vândute în Statele Unite sau Europa. Despre mărfurile vândute în Africa, America Centrală şi de Sud sau Asia nu prea aflăm. Dar mii de oameni mor în fiecare an din cauza lor. Alte mii (zeci, sute de mii?) rămân cu sechele pe viaţă.

Companiile din toată lumea se întrec să intre pe piaţa chineză sau să-şi deschidă capacităţi de producţie aici. Multe dintre aceste companii ajută, fără să vrea, companile chineze să se dezvolte, oferindu-le acces la tehnologiile cele mai noi din diferite domenii. Iar chinezii fură fără ruşine tot ce pot! Dar şi guvernul chinez e ajutat foarte mult de către aceste companii. Firme prestigioase din SUA şi alte ţări (IBM, Dell, Honeywell sunt doar câteva) ajută autorităţile chineze să-şi supravegheze mai bine cetăţenii. Milioane de camere de luat vederi sunt montate în marile oraşe ale Chinei. Sisteme computerizate sunt folosite pentru monitorizarea acestor camere şi pentru semnalarea comportamentelor potenţial periculoase la adresa autorităţilor şi partidului comunist. Oficial aceste măsuri sunt luate pentru a îmbunătăţi securitatea cetăţenilor şi turiştilor. Dar pot fi folosite şi pentru a-i urmări pe cetăţeni şi pe turişti, pentru a vedea cine şi ce face, unde călătoreşte, cu cine se întâlneşte. Chinezii nu dispun de tehnologii atât de sofisticate, dar pentru preţul corect se găsesc companii care să le furnizeze. Acelaşi lucru e valabil pentru toată economia chineză. Companiile lor cumpără tehnologii şi echipamente ultramoderne din toată lumea şi-şi dezvoltă continuu afacerile. Multe dintre aceste companii se extind în toată lumea.

Expansiunea chineză în lume e atent urmărită şi coordonată de la Beijing. Puţine sunt locurile din afara Chinei în care companiile chineze concurează între ele. Citeam în Kommersant acum un an că principala piedică în calea expansiunii chineze e lipsa chinezilor. Pentru a controla formarea comunităţilor chinezeşti şi stabilirea capetelor de pod în zonele de interes, guvernul Chinei a instituit monopol de stat asupra exportului de forţă de muncă. Aşa pot să trimită câţi oameni vor şi unde îi interesează. Şi au posibilitatea să-i aleagă cu mare grijă. Aşa se face că apar China Towns prin locuri unde nu s-ar fi gândit nimeni până acum. America de Sud şi mai ales Africa sunt vizate cu predilecţie, în principal ca furnizoare de materii prime, dar şi ca pieţe de desfacere. Europa şi America de Nord sunt mari pieţe de desfacere, dar şi principale surse de tehnologii. Ţările mari producătoare de petrol sau cu potenţial în acest domeniu au parte de atenţie specială. Aşa se face că ţări precum Iranul, Sudanul, Kazakhstanul şi celelalte state din Asia Centrală, Nigeria sau Libia colcăie de specialişti, muncitori şi afacerişti chinezi. Peste tot apar clădiri ridicate de companii chineze, se dezvoltă parcuri industriale şi capacităţi de producţie şi transport finanţate şi construite tot de chinezi. Zborurile dintre ţările africane şi China au puţine scaune goale. De curând a avut loc la Beijing o întâlnire la nivel înalt China-Africa. Au venit aproape toţi conducătorii statelor africane, lucru care nu se întâmplă nici la întâlnirile organizate de ONU. Puţine state din lume îşi pot permite să sfideze China.

Citeşte şi despre Rusia. Urmează India.

Anunțuri

2 Responses to “Lumea în care trăim – China”


  1. 1 expresivity
    Octombrie 30, 2008 la 9:16 pm

    nu chiar impresioneaza! de ce sa scriem despre china cind putem foarte bine scrie despre europa????


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Gândeşte!

S-ar putea să-ţi placă...

Statistici

  • 123,615 vizite

Prieteni

Celeste Apartaments

Pensiunea Algino

Susţin

http://irrepressible.info/

http://www.victorkapra.ro/

tablog logo

Ia vezi:

tablog View Adrian Enache's profile on LinkedIn
Martie 2008
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

%d blogeri au apreciat asta: