11
Mar
08

Marea călătorie

Şi am plecat. Nu la 7.30 cum planificaserăm, ci la 8.30. Am mers pe Autostradă spre Găeşti. Imediat ce am ieşit de pe Autostradă am mers pe nişte drumuri incredibil de proaste. Drumul dintre Găeşti (care mi s-a părut un oraş mic şi amărât, deşi probabil că nu e) şi Târgovişte (un oraş mai mare, dar care nu ne-a tentat să-l vizităm) e unul dintre cele mai proaste drumuri asfaltate pe care le-am văzut vreodată. Avem o ţară minunată, avem ce vizita şi unde ne distra, dar ne rupem maşinile până acolo. Poate se va schimba ceva până o să vină timpul să-mi plimb copiii prin ţară, să le arăt locurile pe unde am fost şi să descoperim altele noi. Poate…

Prin Târgovişte am trecut spre Ploieşti, unde ne-am întâlnit cu oamenii veniţi din Bucureşti. În Ploieşti am văzut fabrica Bergenbier, aşezată lângă fabrica Coca-Cola. După pupăturile de rigoare la orice reîntâlnire am plecat spre Slănic. Drumul tot prost, parcă mai puţine gropi. CD-ul tot sărea din CD-player din cauza denivelărilor, aşa că am ascultat muzică mai mult de la radio.

 

DSCF0437

La Slănic am ajuns cu noroc la mină, obiectivul principal al călătoriei. Clădiri dărăpănate, o parcare oarecum amenajată în care un ţigănuş dirija maşinile şi lua bani ca să le păzească, noroi mult şi nişte ruine constituiau peisajul. Ne-am dus la intrarea în mină, ne-am aşezat la coadă, am plătit 12 lei de persoană şi 6 lei de aparat foto şi am intrat în liftul care ne-a coborât 208 metri sub pământ. Nu a fost cea mai confortabilă călătorie, mai ales că mie nu-mi place să merg cu liftul şi am şi rău de înălţime. Dar când ne-am coborât din lift parcă am intrat într-o catedrală. Intraserăm în salină, adică o încăpere uriaşă, înaltă de 50 de metri şi în care mergi destul de mult pentru a-i da ocol. E impresionantă! Chiar dacă e o încăpere aşa de mare nu e un ecou foarte puternic. O fi pentru că e şi destul de întortochiată sau poate pentru că sarea are nişte proprietăţi acustice mai deosebite. Pereţii salinei sunt făcuţi din sare, cu nişte filoane din alte minerale. Dacă te uiţi mai de departe par făcuţi din beton. I-am gustat, sunt făcuţi din sare. O sare dur ă, nu chiar de consistenţa celei pe care o punem în mâncare.

 DSCF0453 DSCF0499

 DSCF0459 DSCF0468

În salină vin şi oameni bolnavi de astm, să se trateze. Găseşti băncuţe, locuri de joacă, un bar, diferite exponate şi decoraţiuni. Poţi să bei un suc, să joci un fotbal, să te dai în leagăn, să cumperi un suvenir, să te plimbi sau doar să stai. Temperatura e de 13 grade, aerul parcă e deosebit, lumina nu prea multă, dar suficientă. Fotografiile sunt greu de făcut din cauza luminii. Dacă dai cu blitzul nu se vede fundalul. Dacă nu foloseşti blitzul ies pozele mişcate. Am simţit din plin lipsa unui trepied. Poate data viitoare…

DSCF0476 DSCF0482

După o oră şi jumătate am terminat turul salinei şi am făcut în sens invers cei 208 metri de călătorie cu liftul. Senzaţii tari, goluri în stomac, glume pe tema blocării în lift şi gata! Liftul s-a oprit, uşile s-au deschis şi am ieşit la lumină. Am luat nişte suveniruri şi am vrut să vedem o altă atracţie turistică a Slănicului, Grota Miresei. Am bântuit ceva prin localitate, am ajuns aproape de grotă, am aflat că e închisă, am plecat spre Braşov.

Până la Braşov am trecut prin Vălenii de Munte (unde am văzut şi fabrica de unde vin sucurile Tedi, Tymbark şi Ciao) şi prin numeroase sate. Unul dintre acestea e Cheia. Acolo este o staţie de telecomunicaţii prin satelit care deserveşte în principal Romtelecom şi unde sunt cele mai mari antene parabolice pe care le-am văzut vreodată. Şi nişte ţărani care simţeau o mare uşurare în timp ce admirau peisajul.

DSCF0528 DSCF0525

Am ajuns şi în Braşov după ce am parcurs un drum sinuos care trece printr-o zonă de o frumuseţe care-ţi taie răsuflarea. Braşovul e un oraş frumos, în care ai ce vedea. Am văzut doar centrul şi un mall de la intrare. Mi-ar plăcea să revin şi să cunosc mai bine oraşul. Mi s-a părut cel puţin la fel de frumos ca şi Sibiul.

DSCF0542 DSCF0539

Ne-am oprit într-un restaurant pentru că ne era foame. Până am terminat noi de mâncat s-a lăsat seara. Am vizitat Piaţa Sfatului, am făcut nişte poze, am văzut imensa Biserică Neagră, am mai făcut nişte poze, după care am revenit la maşini şi am mers pe un platou de pe care se vede tot Braşovul. Şi se vede! Milioane de luminiţe ce par că oglindesc cerul, unele aşezate în linii, altele haotic, dar un spectacol de văzut! Din păcate nu am avut timp să admirăm priveliştea, ne aşteptau 3 ore de drum spre Piteşti.

DSCF0578

Aproape tot drumul am dormit sau am dormitat. Oricum nu prea aveam ce vedea în noapte. Poate doar Câmpulungul, care era deja adormit când am ajuns noi acolo. Şi am ajuns la Piteşti şi m-am pregătit pentru a mă duce înapoi la serviciu a doua zi. Şi mai aveam atâtea de văzut şi de făcut…

Fotografiile sunt exact aşa cum le-am descărcat din aparatul foto, nu le-am prelucrat. Nu am nici timp, nici chef de photoshopat.

Anunțuri

1 Response to “Marea călătorie”


  1. Martie 12, 2008 la 6:29 pm

    nu inteleg cum dracu au dat si tu cu limba pe peretii aceia pe unde mai dadusera si alte sute de indivizi la fel de curiosi ca si tine…dudeeeeeee!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Gândeşte!

S-ar putea să-ţi placă...

Statistici

  • 123,869 vizite

Prieteni

Celeste Apartaments

Pensiunea Algino

Susţin

http://irrepressible.info/

http://www.victorkapra.ro/

tablog logo

Ia vezi:

tablog View Adrian Enache's profile on LinkedIn
Martie 2008
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

%d blogeri au apreciat asta: