Arhivă pentru Februarie 2008

29
Feb
08

Viaţă?

Te văd trecând pe lângă mine. Te ocolesc, atent să nu ne atingem din greşeală. Te uit în secunda în care devin conştient de existenţa ta. Nu ştiu cine eşti şi nici nu mă interesează. Eşti încă un obstacol în drumul meu grăbit către un loc în care am de făcut ceva, de rezolvat o problemă. Când împărţim un mijloc de transport prefer să mă uit pe fereastră decât să te observ, să te întreb de vorbă.

Merg prea grăbit ca să devin conştient de existenţa ta. Uneori ne atingem din greşeală. Ne cerem scuze ferindu-ne privirile, de parcă ne-ar fi ruşine că ne facem cunoscută existenţa. Din când în când mă uit în jur la ceilalţi. Îmi feresc privirea de ochii tăi. Nu vreau să vezi că mă interesează existenţa ta. De fapt nu mă interesează. Mă uit mai degrabă la hainele pe care le porţi decât la faţa ta. Sunt mai interesat de conţinutul căruciorului tău de cumpărături decât de a-ţi ghici vârsta şi ocupaţia din ţinută şi gesturi.

Folosesc tot felul de metode de a cunoaşte oameni noi. Site-uri de matrimoniale, reţele de socializare, forumuri sunt uneltele mele. Nu ştiu să ies în lumea reală şi să intru în vorbă cu oamenii. Cândva poate am ştiut, dar am uitat. Îmi spun că nu am timp pentru asta. Cu toate astea stau 3-4 ore online în fiecare seară. Mă mai uit şi la TV, trebuie să stau informat. Televizorul îmi spune cum e vremea afară, să ştiu cum mă îmbrac de dimineaţă.

Sunt politicos cu toată lumea la serviciu. Conversaţiile cu colegii sunt scurte şi goale de conţinut. Discutăm mecanic aceleaşi subiecte în fiecare zi. Pauza de prânz e cel mai important eveniment al zilei, singurul moment fericit de la serviciu.

Am un salariu pe care majoritatea celor din jur l-ar considera mare. Nu am timp să-l cheltuiesc pe tot. Oricum mare parte din el se duce către bănci sub formă de rate. Mă îmbrac bine şi mănânc prost. Nu am timp să gătesc, de cele mai multe ori mănânc o conservă sau o mâncare semipreparată la cină. Uneori uit să iau cina.

Serviciul mă oboseşte. În nicio zi nu dorm suficient, în fiecare dimineaţă îmi promit să mă culc mai devreme seara. Rareori am timp să-mi iau micul dejun, deşi plănuiesc în fiecare zi să o fac. Cafeaua e o componentă esenţială a dimineţii.La sfârşitul programului de lucru sunt peste măsură de obosit. Îmi recuperez energia pe drumul până acasă. Înainte săintru în bloc intru într-unul dintre magazinaşele din cartier şi-mi fac obişnuitele cumpărături zilnice. Urc în apartament şi nu mai ies până dimineaţă, când alerg spre serviciu.

O dată pe săptămână mă duc la hypermarket să-mi fac cumpărăturile. Umplu coşul de lucruri de care nu am nevoie şi alerg înapoi acasă. Întind la uscat hainele pe care maşina le-a spălat cât am fost la cumpărături. Fac curăţenie prin apartament. Găsesc lucrurile pe care le-am căutat în dimineţile săptămânii şi le pun bine. Săptămâna următoare le voi căuta din nou şi nu le voi găsi. Ies în oraş cu prietenii, văd un film şi mă apucă tristeţea. Weekend-ul s-a terminat. Vine ziua de luni şi o iau de la capăt.

Vine ziua mea de naştere şi parcă a trecut mai puţin de un an de când am serbat-o pe precedenta. Nu am timp să mă gândesc la asta. Şeful mă zoreşte să-mi termin treaba. Tot şeful mă cheamă înapoi la serviciu din concediu. Nici nu am timp să-mi dau seama că nu mai sunt labirou şi mă şi întorc. Şi vine încă un an. Îmi promit ca anul acesta să fie altfel. Că o să mă bucur de viaţă. Că voi sta fix 8 ore la serviciu. Că voi ieşi mai des în oraş. Că voi începe o relaţie stabilă cu cineva. Aceleaşi promisiuni pe care mi le-am făcut şi acum un an şi nu le-am respectat. Şi pe care mi le voi face şi anul viitor…

29
Feb
08

Mihaela Mihai – De-ai fi tu salcie

Citește în continuare ‘Mihaela Mihai – De-ai fi tu salcie’

29
Feb
08

Reclamă vs. realitate

 

Care e diferenţa dintre hamburgerul din reclamă şi cel din realitate? Afli de aici.

28
Feb
08

Lumea în care trăim – Rusia

Vorbeam mai demult cu un prieten despre direcţia în care se îndreaptă lumea. Despre noile puteri care se ridică, despre declinul sistemului actual de valori, despre noile surse de conflicte. De ceva timp mă documentez pe această temă. Nu am urmărit acest subiect cu prea mare pasiune, doar m-am întâlnit cu diverse bucăţi de informaţie pe care le-am pus cap la cap şi am ajuns la nişte concluzii. O parte din ele se regăsesc în rândurile de mai jos. Nu am reţinut exact sursele informaţiilor, doar informaţiile mi-au rămas în minte.

Lumea în care trăim e într-o continuă schimbare. Lucruri care erau de neimaginat acum câţiva ani acum fac parte din realitatea zilnică şi ni se par normale. La nivel global se schimbă polii de putere. Mai multe naţiuni îşi extind influenţa într-un mod de neimaginat în urmă cu puţin timp. Unele dintre aceste mişcări sunt evidente.

 

Expansiunea Rusiei pe scena mondială e evidentă pentru oricine urmăreşte cât de cât ce se întâmplă în lume. Susţinută de resurse naturale tot mai profitabile ambiţia ruşilor pare să nu cunoască limite. Moştenitoarea directă a fostei Uniuni Sovietice şi fost imperiu în vremea ţarilor, Rusia trebuie să joace un rol important în lume. Asta vor cetăţenii şi conducătorii săi. Această ambiţie are, după mulţi ani de umilinţă, o bază puternică. Rusia chiar e importantă pentru lumea de azi. Nu doar pentru că e o ţară foarte mare (populaţia nu e chiar aşa de importantă la scară globală, doar 145 de milioane), posesoare de arme de distrugere în masă şi cu o armată destul de mare şi de bine înarmată pentru a fi luată în seamă. Ci şi pentru că posedă rezerve uriaşe de petrol şi gaze naturale, zăcăminte imense de minereuri şi o economie în plină dezvoltare. Ruşii pot oricând îngenunchea orice economie din staţiul ex-sovietic şi cel puţin din jumătate de Europă. Am văzut prea bine acest lucru acum vreo doi ani când au întrerupt pentru puţin timp furnizarea de gaze naturale pentru Europa.

Ruşii devin tot mai puternici şi din punct de vedere economic. Numărul de miliardari ruşi e în continuă creştere. Şi averile acestora sunt făcute în Rusia. Toate marile afaceri de la ei sunt făcute de către ruşi sau cu ruşi. Şi cu voie de la conducerea statului. Acelaşi stat care a forţat toate marile companii străine care au investit în proiecte în energie să se asocieze cu companii ruseşti. Iar în noile companii ruşii deţin majoritatea. Străinii vin cu tehnologia şi specialiştii, ruşii vin cu resursele, relaţiile politice şi protecţia statului. Ruşii au văzut că nu trebuie să vină străinii să le facă marile proiecte. Cu suficienţi bani se pot angaja cei mai buni specialişti şi se pot cumpăra cele mai noi tehnologii. Modelul a fost preluat din ţările arabe care angajează specialişti şi firme din Occident să le construiască marile proiecte. Proiecte care le rămân lor, ei nemaifiind obligaţi să se asocieze cu alţii pentru a avea acces la tehnologii, oameni, know-how. Nu se asociază, cumpără. Exemple: Shell şi ExxonMobil au fost obligate să se asocieze cu Gazprom pentru a putea exploata nişte câmpuri petrolofere şi gazeifere din Siberia. Compania austriacă de construcţii Strabag a fost cumpărată de către un om de afaceri rus. Strabag e specializată, printre altele, în construcţia de autostrăzi şi are o reprezentanţă în Rusia. De curând guvernul rus a decis să înceapă un program de construcţie de autostrăzi. Coincidenţă? Nu cred! Edificator pentru naţionalizarea economiei ruse mi se pare faptul că nicio companie mare de telecomunicaţii nu e controlată de companii străine. Nici chiar companiile de telefonie mobilă, situaţie care nu prea se mai întâlneşte în multe ţări.

O situaţie interesantă se găseşte în industria auto. Cam toţi marii fabricanţi de automobile ai lumii au fabrici deschise sau în construcţie în Rusia. Unii sunt asociaţi cu companii locale. Ceilalţi sunt asociaţi cu autorităţile. Şi constructorii chinezi de maşini au pus ochii pe Rusia şi şi-au făcut sau îşi vor face fabrici acolo. Sankt Petersburg devine un Detroit european. Acesta este rezultatul politicii guvernului rus de atragere a industriei auto prin oferirea de numeroase facilităţi pentru cei care-şi fac fabrici la ei. Şi fabricile nu au întârziat să apară. Şi ruşii cumpără tot mai multe maşini. Şi exportă tot mai multe maşini.

Industria grea moştenită de la URSS a fost păstrată şi continuă să producă. Fabricile, furnalele, topitoriile au fost modernizate şi sunt foarte profitabile. Le ajută preţul foarte mic al materiilor prime şi al energiei. Iar banii continuă să se adune în puşculiţele miliardarilor şi în visteria statului. Şi cu aceşti bani se cumpără proprietăţi şi companii în toată lumea, dar se şi finanţează renaşterea industriei ruseşti de armament. Anul trecut Rusia a fost cel mai mare exportator de armament al lumii. Şi vând peste tot. China, India, Venezuela sunt printre cei mai importanţi clienţi ai lor. Clienţii cu contracte de miliarde. Siria şi Iranul sunt clienţi importanţi, atât pentru arme cât şi pentru tehnologie. Câte dintre aceste ţări sunt democraţii stabile pe mâna cărora ai vrea să laşi arme ultramoderne şi tehnologii potenţial distructive?

 

În episodul următor voi scrie despre China. Citeşte şi despre China.

28
Feb
08

Linkin Park – Shadow Of The Day

Citește în continuare ‘Linkin Park – Shadow Of The Day’

27
Feb
08

Baftă!

Dragul de Marean are examen de licenţă zilele astea. Încurajaţi-l!

27
Feb
08

Lecţii de la Google

Fast Company publică un (nou) articol despre Google. The Faces and Voices of Google este construit din poveşti ale unora dintre cei 16.000 de angajaţi ai companiei. Pe lângă a afla ce mişto e să lucrezi acolo poţi afla şi numeroase lecţii de viaţă şi de afaceri. Citeşte şi vezi dacă te ajută să schimbi ceva în viaţa ta.




Gândeşte!

S-ar putea să-ţi placă...

Statistici

  • 123,517 vizite

Prieteni

Celeste Apartaments

Pensiunea Algino

Susţin

http://irrepressible.info/

http://www.victorkapra.ro/

tablog logo

Ia vezi:

tablog View Adrian Enache's profile on LinkedIn
Februarie 2008
L M M M V S D
« Ian   Mar »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
2526272829