11
Iul
07

Chiar merită?

Am văzut aici un reportaj de la Pro TV despre o familie pe cale de a fi destrămată de dorinţa mamei de a le oferi copiilor un trai mai bun. Mi-au dat câteva lacrimi ascultând povestea copiilor care nu-şi doresc decât să-şi îmbrăţişeze mama. Dar mama e plecată departe, la muncă. A plecat cu gândul de a le face copilăria mai uşoară celor cărora le-a dat viaţă, dar fără să se gândească vreo clipă că le-o răpeşte. Pentru acei copii nu există nimic mai important pe lume decât să-şi aibă mama aproape. Iar pentru tatăl lor e un chin nemăsurat să-şi crească copiii fără mama care a ales să plece de lângă ei. De ce? Chiar crede că poate să le cumpere o copilărie mai fericită? Femeia aceea, la fel ca mii de alţi români, nu a aflat că cele mai importante lucruri nu pot fi cumpărate. Zâmbetul sincer al unui copil e nepreţuit. Şi nu e aşa greu de obţinut. O mângâiere pe creştet, un sărut pe frunte nu pot fi trimise în colet. De ce vrei să pleci de lângă copiii tăi? De ce crezi că îţi vor mulţumi vreodată pentru că au avut calculator performant acasă când erau mici, dar nu au avut părinţi care să le arate ce e bine şi ce e rău? Eu nu aş putea să te iert dacă ţi-aş fi fiu! Ţi-aş mulţumi frumos pentru daruri, la fel cum i-aş mulţumi şi unui străin. Pentru că asta ai fi pentru mine! Un străin, o rudă îndepărtată pe care o văd o dată, de două ori pe an, dacă am noroc! Şi nu aş putea să-ţi mulţumesc pentru că ai fugit de lângă mine. Nu aş putea să-ţi mulţumesc pentru că nu ai fost acasă când mă întorceam de la şcoală, pentur că nu am avut cui să mă plâng când am luat o notă mică, pentru că nu ai fost lângă mine să mă strângi în braţe când am fost bolnav! Nu aş putea să iubesc pe cineva care mi-ar face asta! Dacă crezi că le-ai face un bine copiilor dacă pleci să munceşti în străinătate, mai gândeşte-te! Crezi că fiul tău ar prefera o bancnotă de o sută de euro la care să se uite când îşi juleşte genunchiul la joacă? Nu crezi că i-ar face mai mult bine o vorbă bună şi o mână grijulie care să-i ia durerea? Crezi că fiica ta ar vrea să împărtăşească primii fiori ai dragostei unei vecine? Nu crezi că i-ar plăcea să-ţi zâmbească complice când te vede?

Părinţii mei nu ne-au părăsit pentru a încerca să ne dea iluzia unei vieţi bune. Şi eu şi sora mea am crescut ştiind că-i avem mereu alături, că avem cui să ne plângem, că avem cu cine să ne bucurăm. Şi crede-mă că aş refuza scârbit orice sumă de bani mi s-ar oferi pentru a nu-i mai vedea!

Anunțuri

5 Responses to “Chiar merită?”


  1. 1 un fan :)
    Iulie 11, 2007 la 12:35 pm

    Mi-a placut foarte mult ce ai scris. Cred ca multe mame ar renunta la plecare, daca ar citi…Sau poate ca nu. Dar sunt si multi parinti care nu pleaca nicaieri si sunt ABSENTI….Considera ca o farfurie plina pusa pe masa e cam tot ce au de facut pt copilul lor…PACAT! Cum spuneai si tu, cele mai frumoase lucruri nu pot fi cumparate!

  2. Iulie 11, 2007 la 12:39 pm

    Dacă un copil va fi mângâiat sau va primi o vorbă bună în urma articolului meu, înseamnă că nu l-am scris degeaba…

  3. 3 Stefan Nicolae
    Iulie 11, 2007 la 12:52 pm

    Partial ai dreptate. Din pacate sunt foarte multe cazuri de oameni care chiar nu gasesc alta solutie.

    Caz concret: „la mine la tara” (adica undeva in Dambovita), jumatate din sat face parte din breasla capsunarilor. O mare parte dintre ei ai plecat crezand ca se vor imbogati. Exista cativa care au plecat pentru ca efectiv nu aveau nici un venit. Nimic. Nada. Zero. Exagerez, bineinteles, cei care au copii aveau un venit, si anume alocatia…

    Comentariul meu nu este postat pentru a te contrazice, dar as vrea sa vezi si partea cealalta a paharului. Bineinteles ca si eu consider ca marea majoritate a capsunarilor sunt niste aventurieri… daaar, migratia fortei de munca, mai ales in conditiile in care economia romaneasca nu e in stare inca sa o absoarba, e un lucru care mi se pare implicit.

  4. Iulie 11, 2007 la 3:14 pm

    ai mei de ce dracu nu pleaca??? sa plece ca eu nu sunt asa sentimentalist. eu vreau sa ma plimb cu un bemveu, ca dragostea mi-o cumpar cu 200 mii de la orice mama denaturata.

  5. Iulie 11, 2007 la 10:12 pm

    Ce am scris mai sus e părerea mea despre problema asta. Am scris sub influenţa reportajului de la Pro TV, aşa că am favorizat doar un punct de vedere. Sunt de acord cu migraţia forţei de muncă, ba chiar o încurajez, dar nu sunt de acord cu abandonul copiilor. La fel de vinovaţi sunt şi părinţii care-şi neglijează copiii deşi locuiesc în aceeaşi casă cu ei.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Gândeşte!

S-ar putea să-ţi placă...

Statistici

  • 123,869 vizite

Prieteni

Celeste Apartaments

Pensiunea Algino

Susţin

http://irrepressible.info/

http://www.victorkapra.ro/

tablog logo

Ia vezi:

tablog View Adrian Enache's profile on LinkedIn
Iulie 2007
L M M M V S D
« Iun   Aug »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

%d blogeri au apreciat asta: